Prin lumea Ei, cu trup minuscul,
Îi căuta colburi de aur
Și viu parfum din foi de laur,
Din răsărit până-n crepuscul,
Să i le dea Lui – veșnic mire
În lumea cea cu trup de astru.
Din ‘nalt văzduh, țesut în fire
Și răscolit de vânt albastru,
El i-a ales alb alabastru –
Un biet hurmuz printre safire.
Lasă un răspuns