Mi te-am luat în vise și te-am închis sub pleoape
Cât timp a șezut noaptea în hornul lung al bolții
Și vârcolacii lacomi și-au prins în Lună colții,
Amăgitoare basme, cu farmec, să te-adape.
Îți dăruiam izvoare și-un deal întreg cu vie,
Ce-și înverzise vinul, de-ți rămâneau în barbă
Arome de zaharuri din bumbi și fir de iarbă,
Când îmi furai mireasma frăguței de pe ie.
Se înălța și grâul prin ochiul plâns de rouă,
Îmi tremurai pe umeri oftatul, prins în spice
De vânt, cu șoapte line și risipiri peltice.
Se zdruncinau toți norii. Vesteau zoriți că plouă.
Lasă un răspuns