Sub veghea vântului din lan
Și-a foșnetului surd din spic,
Treceam prin râu de borangic,
Prin unduiosu-i dans bălan.
Și-așa, cu pași rătăcitori,
Lăsam cu mângâioase mâini
Prezența mea în coapte pâini,
Sub soare și prin roșii flori,
Iar sufletu-mi scăldam deplin
În cânt înalt de ciocârlii,
Ce tresăreau în zboruri vii
Și-n apa cerului senin.
Lasă un răspuns