Discul soarelui, aprins,
Coapsa zării o urca,
Ceru-n zori își descărca
Un albastru necuprins.
Mugurii clipeau mirați.
Vântul își vărsase lin
Murmuratul cristalin
Peste nori învolburați
Și, ca-n basme cu stihii,
Cotropeau cu valuri moi
Verdele de prin zăvoi
‘Nalte umbre sidefii.
Țapi poznași rodeau grădini.
Iezi cu sufletul din flori,
Țopăiau printre culori
Și prin bumbi de rouă, plini.
Însetați de cald, buieci,
Șoareci bruni, prin văgăuni,
Căutau de zor minuni,
Minunându-se că-s seci.
Chiuiau dinspre păduri
Hoarde vesele de juni,
Ce în gând purtau, nebuni,
Sărutatul unei guri.
Lasă un răspuns