Un loc cu cântec

Născutu-s-a privighetoare
Să-înalțe tril nemărginit,
Să se avânte către zare,
După un bob de azurit?

Să umple cu ecouri șesul
Și toate văile, pe rând,
Să-și cate în lumini alesul,
Prin aurore-n foc zburând?

Născutu-s-au ramuri foșninde,
Să-și ducă floarea către cer,
Să prindă-n brațe, cât cuprinde,
Al dorului cuțit de fier?

Dacă or fi, le vreau în taină,
Să am la poale de trunchi drept,
Sub vântul cel cu lungă haină,
Un loc cu cântec… să te-aștept.


Comentarii

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *