Balerina

Parcă purta arome tari pe brațe
Și cântec măiestrit, legat de pași,
Zbura pe fulgi de stele uriași,
De toarta raiului să se agațe.

Aluneca pe-un vis, ca pe o ploaie,
Tremurătoare muzică pe-un lac,
Acolo unde lebede-și desfac
Aripi spre cer, când gâtul și-l îndoaie.

Călca pe vânt, pe-a lacrimii oglindă,
Sprințară prin minuni scăldate-n foc
Și le strângea în trupu-i, la un loc,
Cu largi rotiri pe-o cale șerpuindă,

Cu salturi peste trepte de cleștare,
Înfrânte doar de treceri printre dor,
Pe-a clapelor chemare de izvor,
În armonii dulcege și amare.