Lisandră, hai! Hai, scorpie focoasă,
Lângă-al meu piept să mi te-aducă graba
Și lasă-mi mâna să culeagă boaba,
Iar gura să deguste tămâioasă,
Din cea cu miere, dalbă și gustoasă!
Când mă voi îmbăta cu-mpărtășanii,
Cu vin ascuns în trupul tău, muiere,
Eu, păcătos, canoane ți-oi tot cere,
Să mă-mpietrești cu ale tale danii,
Sub patrafirul dulcii spovedanii
Să-ți aflu carnea coaptelor podgorii
Și arșița din răsuflare, tandră.
Tu, scorpie focoasă! Tu, Lisandră,
Mai lasă-mă să mă apuce zorii
Acolo unde-ți ții ascunși fiorii!
Lasă un răspuns