Măi, haiducule cu pană
La căciula cea rotată,
Adu-mi inima îndată
Și nu mi-o lăsa furată
De privirea ta șoimană!
Căpitan de hoți și vânturi,
Nu mi-o duce-n larga lume,
Cu galop de roib în spume,
Ca să strig prin văi, anume,
Să despic cer de pământuri!
De mi-i apărea în cale,
Jur că poposesc o seară
Sub mustața bălăioară,
Să îți țuc gurița, iară
Și obrazul alb și moale!
Jur să-ți rup sufletu-n două,
Când ți-oi da să bei licoare
Cu amar de anghinare,
Dintre buzele-mi de floare
Și te-oi răsuci prin rouă!
Lasă un răspuns