Lucea pe-a nopții cingătoare,
Ca-ntr-un adânc de catifea,
Un licurici țepos, o stea,
Cu flăcări de mărgăritare.
S-a stins subit în întuneric,
Mănunchi de umbre, solitar,
Ce încrestează un pătrar
Pe chipul lunii, alb și sferic.
O fi suflat în ea cu sete
Un înger mut și somnoros…
În așternutul lui noros,
C-un somn adânc să se desfete.
S-o fi aprins pe noi meleaguri,
Unde luceferi înfloresc
Pe-oglinda lacului ceresc,
Cununi de nuferi în șiraguri.
O fi căzut din cer azi-noapte,
Pe tobogan de funigei
Și a lăsat copacii grei,
Cu focul strâns în mere coapte.
Lasă un răspuns