Tu, focul meu și pofta mea de ape,
Adună nemurirea într-un ceas
Și-ntreaga voluptate într-un glas!
Cu brațul, leneș, cheamă-mă aproape…
Fă-mi inima să suie și să cânte
Precum un val, când mâini vor mângâia,
Iar trupul meu se va înmlădia
Pe pielea-ți dezmierdată și fierbinte!
Să îmi suspini căldura gurii tale
Când ochii mei, adânc, te vor ruga
Și cu lumini căprii te vor lega
De dansul cel rotund al cărnii, moale.
Să plimbi pe coarda cea mai încordată
Balsamul roz al degetului tău.
Fă-l gurii rob, iar buzelor călău
Pe cel mai lung sărut. Ca niciodată…
Lasă un răspuns