Ție…

În lumea mea, aripei nu-i va ajunge zarea.
Va vrea să guste cerul, să-i răscolească slava
Cu dorul ei de tine. Tu caută dumbrava
Acelui rai, ce ție îți dăruiește floarea!

Întinde mâna-n stele și strânge constelații,
Adună-le torentul din palme de genune!
Sunt gândurile mele, albastra mea minune,
Șuvoi ce numai ție îți dăruiește spații.

Din ochii mei, căpriul lumina și-o despică
Să-ți dogorească umbra, să-ți scormonească firea.
În două cupe pline îți dăruiesc privirea,
Cu picuri mari de zâmbet, când geana se ridică,

Iar gura te așteaptă cu poftă de săruturi.
Atâta-i de-nsetată, ca fructele de rouă…
Culege-i lacom rodul, cu buzele-amândouă,
Că ți se dăruiește, grădina mea cu fluturi!

Râvnește-i des dulceața, ca într-o grea beție,
Când cauți lung răsfățul și-n val, și-n picătură!
Doar gândul…și-mi cutremur întreaga mea făptură,
Ce-n orice ceas al zilei ți-i dăruită… ție.