Dalbă colindiță!

Noaptea-n ceruri se strecoară, cu noian de stele,
Ia doar una și-o coboară între rămurele,
Unde-i piaptănă sclipirea. Blânda copiliță
Își revarsă nălucirea. Dalbă colindiță!

Azi mai abitir lucește, ninge cu lumină,
Poduri peste lumi clădește, ca Iisus să vină,
Din abisuri să răzbată tainică portiță,
Pe o cale argintată. Dalbă colindiță!

Cântec ne-ncetat îngână, vestea lung se-ntinde,
În cadelnița păgână flăcări noi aprinde
Și, mișcând tot universu-n ceața lui pestriță,
Îi preschimbă-n dansuri mersul. Dalbă colindiță!

Aur, smirnă și tămâie. Gheața se-aromește,
Vântul printre cetini scrie versu-i, ce pornește,
Călătorului să-i zboare neaua pe nojiță
Și-a oglinzilor răcoare. Dalbă colindiță!