Rondelul iertării

Un stol de gânduri învechite,
Prea se-nălța, din hău, să zboare,
Să-și lase umbra peste soare,
Cu freamăt de aripi rănite.

S-a stins în cețuri de iertare,
Cu stăvilare infinite,
Un stol de gânduri învechite.
Prea se-nălța, din hău, să zboare.

Cu-nfiorări legănătoare,
Încearcă pieptul să palpite,
Ca-n vânt, petalele de floare.
Prea se-nălța, din hău, să zboare,
Un stol de gânduri învechite.


Comentarii

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *