E cald și-mbietor la tine-n casă

E cald și-mbietor la tine-n casă.
Mă-nduioșează raza din lucarnă,
Ce sidefate străluciri răstoarnă
Pe albe așternuturi de mătasă

Și aurite pulberi peste pleoape.
Am sute de cuvinte nerostite.
Îmi stau cuminți pe buze, pregătite
De-o lungă ispitire, ce nu-ncape

În gândul meu cel mai obraznic. Gustă!
Puțin, încet, cu mușcături egale
Din fagurii minunii lor carnale
Și-apoi să bei c-o patimă robustă

Potopul din ardoarea lor focoasă
Și drogul din dulceața moliciunii,
De parc-ar fi acum sfârșitul lumii!
E cald și-mbietor la tine-n casă…