În noaptea de Sânziene

Bată-te, fecior, năpastă,
Fulgerat de ploi viclene,
Să-ți găsești cal și nevastă
În noaptea de Sânziene!

Zarea cu galop de tunet
Și cu frunte înstelată,
Să-ți alerge prin răsunet
Roib cu crupa înspumată,

Ce nu știe de sudalmă,
Nici de viața prinsă-n hamuri,
Jarul să ți-l ia din palmă,
Să te zboare printre ramuri.

Coama-n vânt să dea năvală
Peste ochiul orb de lună,
Prins de zâne în urzeală
De pelin și mătrăgună.

Unde noaptea-și urcă hornul,
Galbene oștiri de îngeri
Să-ți vâneze Capricornul,
Cu-ale stelelor străpungeri.

Și, gemând de-amarul morții,
Trupul lung să și-l jupoaie
În cârligul dur al sorții,
Cum și macul se desfoaie.

De sub blana de mătasă,
Zâmbet, buze rubiconde,
Ochii galeși de mireasă,
Adormite bucle blonde

Să dea-n dar privirii tale
O minune de domniță,
Cu lumina pielii pale,
Strânsă-n trupul de zeiță.

Du-o-n codrul singuratic,
Fă o nuntă între iele
Și-apoi, umblă de zănatic,
Mort de dorul gurii mele,

Mort de-aducerea aminte
A vâltorii de plăcere,
Ce îți șiroia fierbinte
Junghi, alean și mângâiere!