Iubesc un timp!
Acela ce nu-și cântă amintirea,
Dar nici nu-și huiduie trecute clipe.
Din largile-i izvoare, în risipe,
Alege cu-ndrăzneală înnoirea,
De-mi varsă în lucirea de sub geană,
În loc de întrebări, mai mult mirare,
În loc de dor, mai multă căutare
Să-i văd minunea lui nepământeană
Și să-i culeg, avidă, sensu-n poală.
Chiar de-oi plăti tribut și ani trăirii,
Aleg, la rându-mi, vremea însoririi,
Plutirea păsării, în zbor, domoală,
Dorința de-nflorire dintr-o floare,
Sămânța veșniciei dintr-o piatră,
O dezmierdare lâng-un foc din vatră.
Iubesc un timp, dintr-un portal de soare!
Lasă un răspuns