Te-ncolăcesc cu dulcea dorință din cuvinte,
Te las să dormi pe sânul arzând al unei stele,
Când tatuez pe foaie un ,,a” prelung, cuminte,
C-obrăznicia caldă din pieptul penei mele.
Îți voi ținti secunda, când n-ai gândit la mine,
Cu dorul meu – săgeată, înveninat cu-argintul
Din gândul meu albastru, ce-l plimb fără rușine
În lacrima cernelei, ce-ar vrea să-ți știe-alintul.
Mi-e a iubi curajul de-a mă juca cu focul,
Să-ți dau un colț de gură și multe alte cele
Cu slove ce ațâță tot jarul strâns în jocul
Sorbit în vraja-adâncă din ,,m”-urile mele.
Lasă un răspuns