Noapte

Departe,-apusul scânteia
Și-n zări își înfigea cuțitul.
Înfricoșată, noaptea-și deschidea
Un mare ochi, ce-și tremura clipitul,

Rotea pe cerul de catran
Umbre de nori și discul lunii,
Ce-mpurpura cu aur de șofran
Obrajii, sărutați de vânt, ai lumii.

În liniști, lunecau pe-un vis
Lungi trene cu sclipire. Ape.
Cu lacrimi mari și murmur de abis,
Chemau în taină stele, să se-adape.