Palma mea cea stângă (pantum)

Privește neaua moale din palma mea cea stângă!
Printre prăpăstii calde și munți săpați de ape,
Stau treze dulci alinturi, ce n-ar putea să frângă
Un dor… desprins din suflet, că nu mi-l mai încape.

Printre prăpăstii calde și munți săpați de ape,
Din raiul palmei mele se-nalț-un gând de înger,
Un dor desprins din suflet, că nu mi-l mai încape,
Ce-mi taie pacea cărnii cu risipiri de fulger.

Din raiul palmei mele se-nalț-un gând de înger,
Ca un oftat de vară, cu fulgi de păpădie
Și-mi taie pacea cărnii cu risipiri de fulger,
Când tandra lume-a palmei se-nmoaie, se mlădie.

Ca un oftat de vară, cu fulgi de păpădie,
Prin umbra frunții tale își unduiește boarea.
Când tandra lume-a palmei se-nmoaie, se mlădie,
Îi dăruiește miezul dintr-un răsfăț. Chemarea.

Prin umbra frunții tale își unduiește boarea,
Ca lacul roz al gurii, sărutul să-l răsfrângă,
Îi dăruiește miezul dintr-un răsfăț. Chemarea.
Privește albul moale din palma mea cea stângă!