Din vasul drag al palmei tale,
Eu vrajă beau și miez de dor.
Când fruntea rece mi-o cobor,
În păr îi simt prezența moale.
Visez prin gene tremurânde
Că-și scurge caldul ei șuvoi
Și-mi înfioară umeri goi
Cu unduirile ei blânde.
Ne luminează brusc odaia
Un fulger cu făclii de-opal,
Iar palma ta trimite val
Să-mi stingă-n piele vâlvătaia,
Rotunde taine să cuprindă,
Cât ceru-și plânge-a lui osândă.
Lasă un răspuns