Se scutură de fluturi toamna
C-un vânt prelung, cu dansul plutitor,
În mine se-nfiripă doamna
Din râul lung al vremii, curgător…
C-un vânt prelung, cu dansul plutitor,
Doinesc frunzarele pe ape,
Din râul lung al vremii, curgător,
Îmi trag tăcerile aproape.
Doinesc frunzarele pe ape,
‘Nainte de a adormi pe veci.
Îmi trag tăcerile aproape,
Prin ceața ruginitelor poteci.
‘Nainte de a adormi pe veci,
Se nasc incendii de culoare,
Prin ceața ruginitelor poteci,
Le las prin suflet să îmi zboare.
Se nasc incendii de culoare
Din răcoroasele lumini de ploi.
Le las prin suflet să îmi zboare,
Că mi-amintesc de focul viu din noi.
Din răcoroasele lumini de ploi,
Se-aprind grădinile cu stele.
Că mi-amintesc de focul viu din noi,
Îmi scald piciorul gol prin ele.
Se-aprind grădinile cu stele,
Ca drumurile unei mari cetăți.
Îmi scald piciorul gol prin ele,
Iar pe sub pași îmi cresc eternități.
Lasă un răspuns