Portret

Căzut din vârful moale de penel,
S-a așternut cuminte-n ochii tăi
Un colț de cer cu raiuri și văpăi,
Lâng-o șuviță strânsă-ntr-un inel.

Am născocit pe fruntea ta un val,
Ce izvora-n rostogolire grea,
Iar neagra lui năvală adumbrea
O leneșă privire de opal.

Pe un obraz cu albe unduiri
Și-adânci alunecări de catifea,
Am revărsat lumina dintr-o stea,
Înlănțuiri de umbre și luciri.

Au mai crescut pe chipul tău frumos
Întinse limpezimi de dimineți,
Ce dau un sens umilei mele vieți.
Pe barbă, doar păduri de abanos.

Am mângâiat cu acuarela, lent,
Conturul gurii tale, mult iubit,
I-am dat culori și parcă m-a sorbit
Într-un ispititor și viu torent.