Sânziene

Au purces la sindrofia florilor de chihlimbar,
Sânziene-mbrobodite cu basmale de parfum.
Își aștern pe sub azurul cerului, ca de cleștar,
Subțirimi îmbătătoare, ce plăcerilor fac drum.

Se alintă-n luminișuri, se cufundă în visări,
Flori cu chip de cosânzeană, cu cosițe aurii.
Mișcător ocean de stele, ce cuprinde depărtări,
Împletit în dans cu iarba și cu vânturi străvezii.

Tresărit poznaș de fluturi, cu belșug de zbor și joc,
Și-a ascuns înfiorarea prin potire cu nectar,
De va risipi în valuri curcubeiele de foc
Soarele, ce arde lutul ca un veșnic făurar.

Cum să nu sclipească viața, ca argint de rouă, pur,
Când, de-atâta frumusețe, s-a oprit și clipa-n timp?
Ca-ntr-un imn de rugăciune, cântă zarea împrejur
Și, senină, se perindă prin vâltori de anotimp.