Străine drag! Tu vezi în zare,
Pe lunga cerului cărare,
O stea albastră, colțuroasă,
Înfiptă în a Lunii coasă?
Iubirea mea-i. Înfricoșată
De infinitul ce o poartă
Spre-un zbor pe care nu-l pricepe.
Un zbor al iepelor sirepe.
Se crede-n vis pe lângă Soare,
Cu surde căutări bizare,
În care vârfurile-și frânge
Și vars-un pic din al meu sânge.
O vezi și tu la fel ca mine?
Cu vânturi calde, coame line
Și văi ca niște-oglinzi de gheață,
Cu pulberi de azur pe față?
Mă tem că, prin verzui decoruri,
În drum spre vechile-ți amoruri,
N-ai s-o zărești prin cețuri ‘nalte,
N-ai s-o distingi din celelalte.
Aprinde-un foc, să te zărească,
Doar pentru tine să sclipească
Din lumi cu neguri prăfuite
Să-ți cânte dor și-apoi să uite
De zborul iepelor sirepe,
Un zbor pe care nu-l pricepe.
Lasă un răspuns